Primăvara:
Furnica sapă, face straturi, pune seminţe. Greierele se plimbă pe stradă.
– Ce faci greieraş?
– Merg la un tenis cu băieţii.
– Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu stiu ce-ţi fac!
Vara:
Furnica seceră, coseşte, adună. Greierele trece pe stradă cu chitară în mână.
– Ce faci greieraş?
– Merg să cânt cu băieţii în parc.
– Nu uita, de la mine să nu ceri mâncare la iarnă!
Toamna:
Furnica pune provizii la cămară pentru iarnă. Greierele trece pe stradă tot cu chitara în mână.
– Ce faci greieraş?
– Merg să cânt cu băieţii în bar.
– La muncă nu te gândeşti să vii până la iarnă?
– Am cântare la bar, nu înţelegi?
– Fie cum zici tu dar la mine să nu vii după mâncare la iarnă.
Iarna:
Furnica înfofolită într-un şal cu un ceai fierbinte în mână se uită pe fereastră. Greierele urca într-o limuzină.
– Ce faci greieraş?
– Merg la Paris, am concert, am avut succes cu chitara la bar.
– Baftă, greieraşule! Dacă-l vezi pe unul Topârceanu prin Paris transmite-i că îmi bag picioarele în fabula lui!
